Ascultăm și noi....că ce altceva să facem?

Dicutam cu șoferul de Uber despre situația politică de la noi și l-am întrebat:

-Oare cât o să mai reziste oamenii?

Și mi-a răspuns:

-Mult și bine!

Și atunci mi-am dat seama că rezistăm de 28 de ani. Că de atâta vreme cei cărora le păsa au avut un #Rezist continuu lipit de frunte. Ei au dus o luptă cu morile de vânt exact ca și Don Quijote și tot ei au fost priviți ca intruși. În timp ce oamenii se pregăteau, își ascuțeau dinții cu gândul la cât de mulți bani pot fura după revoluție, ei erau în piața universității. În timp ce oamenii erau gata să îmbrățișeze un nou regim comunist, fără nici o remușcare, ei mâncau bătaie de la mineri. În timp ce oamenii închideau ochii la toate furturile din țara, ei încercau să le educe copii prin școli și înafară acestora și tot ei erau rugați să se limitee la manuale și la viața lor.

Exemplele pot continua dar, cum am observat de 28 de ani încoace, continuă degeaba: oamenii vor rămâne la fel! Îndoctrinarea e una dintre cele mai puternice arme iar, la noi, a funcționat perfect: am devenit un popor ce suferă de sindromul Stockholm! Cea mai bună caracterizare e a lui H.R. Patapievici :

“Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării.”

Am fost și suntem lași! Cu mici excepții, când vine vorba de viitorul nostru pentru că nu ne gândim la el, ne gândim doar să avem burtă plină astăzi, acum.

Iar ceasta gândire ne-a dus către o descriere crâncenă făcută de același autor:

“In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat românii pe daci în formă hibridă strămosească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne inecăm, așa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră constă în a ridica mereu gura zvintată iar ei reîncepeau: ne zvîntăm gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, și așa mai departe, la nesfîrșit. Apoi ne-au luat la urină rușii, care timp de un secol și-au încrucișat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băsică a udului mai mare (de, betiile…) i-au dovedit.”

În incheire declar cu mână pe inimă că putem să facem ceva, putem să ieșim din mocirlă asta. Putem să ne câștigăm mândria iar și conduită de odinioară. Nici măcar nu e greu trebuie doar să: ne pese de noi și de viitorul copiilor noștri, să ne educăm reciproc și să nu mai furăm. Din păcate, exact cum ne-a arătat Uniunea Europeană și alte instituții, aceste schimbări nu pot fi implementate ci trebuie să vină din interior, din sufletul nostru.

Implementarea lor constă într-o nouă revoluție pentru că, până acum, protestele pașnice nu au avut nici un rezultat. Cei corupți nu țin cont de oameni adunați într-o piață, ei știu de frică. De frică aia veche a Securității care îți intră în oase și la propriu și la figurat. Cred că i-am menaj destul 28 de ani și ar fi cazul să redevenim un popor falnic și mândru. Dar asta nu e posibil decât printr-o schimbare majoră de atitudine față de ei.