Nu putem spune ce este fericirea. Toate definitiile din lume nu dau dreptate sentimentului de fericire. E si stupid sa il numim intr-un fel anume. Nu cred ca putem cataloga sau defini un sentiment ce se manifesta in mod unic de la o persoana la alta. Unii se simt fericiti cand vad un rasarit de soare, cand stau la mare, cand simt adierea vantului sau cand zambesc. Altcineva se simte fericit cand mananca, calatoreste, sta in natura sau respira. Altii au doar impresia ca sunt fericiti cand isi cumpara lucruri (trecatoare) si cand le etaleaza in fata altor persoane. Despre ultimele cazuri nu pot vorbi pentru ca ar insemna sa iti pierd timpul tie, cititorule. Iar timpul este singurul lucru ce conteaza.
Timpul ce il petrecem alaturi de persoanele importante pentru noi sau singuri. Acel timp reprezinta totul pentru sufletul nostru. Reprezinta stare de extaz si liniste denumita de noi banal: fericire.
Dar cum sa spunem despre acest sentiment frumos ca un rasarit de soare, apus de luna sau zi de vara, ca e si negativ? Exista fericire negativa?
Exista!
Exista pentru ca, de cele mai multe ori, suntem pacaliti sa traim intr-o fericire iluzorie, trecatoare si falsa.
Oliver Burkeman spunea:
„efortul depus pentru a obține fericirea este tocmai cel care ne face să ne simțim nefericiți”.
De aici porneste si ideea principala mentionata anterior. Traind intr-o societate care ne arata, ne reprezinta ce vrem, ce ne dorim si cine ar trebui sa fim, suntem usor pierduti in iluzia fericirii. Credem ca suntem fericiti daca avem cele mai noi masini, cele mai la moda haine, cele mai luxoase bijuterii, intr-un cuvant: cele mai mari avutii. Realitatea este ca nu suntem fericiti prin asta. Din contra: suntem tristi, frustrati si neimpliniti.
Un alt autor ce merita mentionat, Viktor Frankl în cartea „Omul în căutarea sensului vieții” spune :
“Intenția forțată face imposibil tocmai lucrul pe care omul și-l doreste cu tot dinadinsul”.
Astfel tocmai obsesia de a fi mai fericit nu face altceva decât să distrugă această posibilitate. Conform unor studii de specialitate, spiritul uman nu isi doreste obsesiv sa fie fericit ci din contra, prefera mediocritatea. Impulsul obsesiv apare atunci cand cei din jur, implicit societatea, iti ofera diferite exemple care te motiveaza sa iti doresti totul. Atentie! Nu mai mult, ci totul! O diferenta care e usor trecuta cu vederea.
La ce vreau sa ajung, daca inca nu este clar, este ca noi ne dorim in mod obsesiv anumite lucruri de care realmente nu avem nevoie. Aceasta nevoie indusa de societate prin diferite mijloace, nu este sanatoasa. Ne pune intr-o competitie continua pentru bunuri materiale, trecatoare, fara de valoare astfel ca ne distrage atentia de la adevaratul scop al vietii: fericirea!
Fericirea cunoaste diferite dimensiuni pentru fiecare dintre noi, insa toate sunt frumoase in egala masura. Astfel, nici una nu poate fi in competitie cu alta. Un proverb ce poate fi privit ca rezultat al acestei competitii este:
“Sa moara si capra vecinului!”
Tragedia persoanala este rasfranta asupra compatriotilor fara ca ei sa aiba vreo vina directa. Nu ar trebui sa fie asa, nu avem nici un motiv pentru care putem dori raul aproapelui nostru, mai ales daca acesta nu are nici o vina in decursul destinului nostru. Dimpotriva, ar trebui sa ne bucuram impreuna cu aproapele nostru atat pentru implinirile noastre cat si pentru implinirile lor. Trebuie sa fim apropiati pentru ca, ciudat, dar fericirea nu se face decat in minim doi.
Asa ca hai sa zambim mai des la oamenii ce trec pe langa noi, sa ii ajutam pe cei care cer indicatii, cei carora li se rupe punga de cumparaturi si asa mai departe. Un zambet ne poate aduce fericire dar o poate si impartasi la fel de usor. Fericirea e mai mult decat un cuvant, decat un zambet, decat o stare de spirit, e nirvana proprie fiecarui suflet!
Societatea ne ofera doar o prima parte a unui proverb chinezesc vechi:
“Daca vrei sa fii fericit pe termen scurt, imbata-te;”
Tine de noi sa aflam restul si sa……………..
