De ceva vreme auzim se aude doar despre : constructia catedrale neamului si rascumpararea cuminteniei pamantului.
Intr-o tara in care se fura mai ceva ca la jocurile olimpice de la Rio se discuta doar despre aceste doua subiecte.
Nu e nimic rau in a discuta cu un scop, insa, discutia tuturor este doar una de forma. Forma pe care o dam lucrurilor cand suntem revoltati si indignati dar doar pe moment. Toata aceasta zarva se face doar acum si nimeni nu se intreaba ce se va intampa in viitor.
Ipotezele cele mai fiabile sunt: sa o lasam neterminata sau sa nu mai dam bani pentru ea. Daca ar fi sa lasam catedrala neconstruita ar insemna sa mai fie o cladire in paragina, pe langa alte zeci ce impanzesc Bucurestiul. Nimeni nu vorbeste de redefinirea ei, toti vorbesc de sistarea santierului. Am putea sa o terminam, sa nu ii facem poleiala din aur si sa o facem spital, sau orice altceva. Dar nimeni nu gandeste asa de futurist. Trebuie sa fim realisti inainte de a fi futuristi.
Adevarul e ca suntem doar ignoranti!
Ne place sa facem tam-tam in sfera sociala fara a face nimic in realitate. Ne lasam prinsi de curentul de a fi la moda, in care trebuie sa ai o parere despre tot ce se intampla in jurul tau. Da, parere e subliniat, pentru ca doar asta avem. Exact cum avem case, masini, telefoane, haine si toate lucrurile care ne fac sa ne simtim mai bine in functie de cat de scumpe sunt.
Exact cum am vrea sa avem si cumintenia pamantului!
Pentru ca este a noastra, pentru ca este o parte din pamantul Romanesc!
Am vrea sa o avem dupa ce nimeni nu mai stia nimic de Brancusi si de arta lui, dupa ce pe nimeni nu interesa cat de patriot esti cand donezi pentru aceasta statuie. Daca chiar vroiam cu orice pret sa avem cumintenia poporul o cerea nu media. Vrem si o parte din pamantul romanesc, acest pamant romanesc guvernat de oameni care iti impun cel mai mare TVA din Europa, cele mai mari preturi la mancare, accize si taxe pentru orice nimic pe care il ai.
Aceeasi oameni care inaspresc legea pentru cei ce vand in piete, care au magazine de cartier sau orice afacere mica din care isi castiga existenta si le usureaza legile pentru cei ce sunt datornici, bogati si smecheri (a se vedea toti primarii, deputatii si parlamentarii).
Oamenii acestia au inca nerusinara sa iti mai ceara inca 2 euro minim (in cazul EMAG = 25 ron) pentru a aduce o opera nationala inapoi. Dupa ce Brancusi a fost uitat complet de catre toata lumea se scoate o campanie prin care e, din nou, una dintre cele mai importante figuri ale Romaniei.
Suntem prea naivi daca credem ca statul nu detine suma respectiva, e doar o alta metoda de a ne spune ca niciodata nu se va spune STOP. La taxe, la nerusinare, la furt, la vandul, la etc…..
Nu se va spune acest cuvant magic deoarece nici noi nu il dorim auzit, daca il doream nu mai eram lipiti de ecranul TV-ul in fiecare seara, uitandu-ne la programe ce preaslavesc sexualitatea, smecherii, faradelegea si BANUL! Am pune mana si ne-am cere drepturile, atat pentru noi cat si pentru animale, copii si urmasii nostri!
Intrebarea ce mai potrivita este:
Cand ne vom oprin din construit biserici si de cerut bani?
“Vorba e… eu pentru cine votez?”
I.L. Caragiale
