În dimineața asta m-am trezit conștient de vârsta pe care o am și m-am înfricoșat. Nu de vârstă in sine de fapt, ci de cât de repede trece timpul. De 10 ani sunt în București.
De un deceniu!!
Pentru mine parcă au trecut 20 de ani. Orașul m-a maturizat mai repede și mai tare decât orice excursie în afara țării sau experiență marcantă. Într-un fel și viața trăită aici a fost și e marcantă pentru mine. A fost și va rămâne prima mea călătorie în lume.
Când am momente de luciditate realizez cât de mici suntem în tot spațiul galactic. Știu că nu reprezentăm mai nimic dacă ne comparăm cu universul. Doar o briză de praf dintr-o furtună! Dacă toți oamenii ar fi lucizi am vedea cât de inutile sunt războaiele, armele, teritoriile, bogățiile și toate lucrurile “de firmă” de care ne înconjurăm.
Totul ce e material va fi trecător, doar sufletul nostru va rămâne veșnic!
Am vedea că e important să fii bun și să iubești, să dăruiești și să zâmbești, să te bucuri de viață și de frumusețile ei.
Nu avem decât o singură încercare la viață și ar fi păcat să o irosim!
În dimineți ca aceasta mă bucur că sunt sănătos, că am o familie, că o am pe Sprinkles, că simt, aud și văd soarele, norii și că sunt împăcat cu mine. Că încă mai sunt binecuvântat cu respirații fără durere și cu o viață în care totul este perfect.
Ar fi bine dacă am fi recunoscători pentru puținul pe care îl avem. Normalitatea și rutina nu sunt bune dar, câteodată, sunt binevenite pentru suflet și minte. Acest puțin, pentru milioane de oameni, înseamnă viață pe care și-o doresc.
Trebuie să fim recunoscători de fiecare clipă petrecută în viață și să nu credem că suntem îndreptățiți să primim ceva.
Ție, omului care mă citește acum îți urez bun venit in noua sectiune a blogului, o zi excelentă și o viață frumoasă în continuare!
