E greu sa creezi. E greu sa faci o forma din putin, din mult sau din nimic. Exact cum un olar sta o perioada de timp nedefinita, indiferent daca este vorba de aceeasi cana cu acelas model, pentru a termina un obiect, asa stam si noi o viata intreaga “modelandu-ne” fizicul si sufletul. Acest proces de continua schimbare a fiecaruia este insamantat in noi inca de mici, cand suntem invatati ca trebuie sa fim: diferiti. Acest diferit inseamna nimic si totul in acelasi cuvant. Suntem diferiti si fara a ne schimba. Daca ramanem tot noi, fara a schimba nimic din tot ce suntem initial, tot am fi diferiti. Suntem facuti sa credem, ca daca ne imbracam intr-un anume fel, vorbim intr-un anume fel sau ascultam un anume tip de muzica, asta ne face diferiti si unici.
Fals.
Unicitatea vine din puterea descoperirilor zilnice. In fiecare zi aflam ceva nou despre noi, daca suntem atenti: aflam ca nu ne place o pasta de dinti, ca nu ne place un fel de mancare, ca nu ne place un anumit oras, etc. Aceste descoperiri vin insa, in momentul in care petrecem timp cu noi insine. Lucru care nu se intampla decat foarte rar si mai mult constrans decat voluntar. Toata lumea isi aminteste momentele cand nu mai era curent, vesnica pana de curent. Moment in care familia se aduna in sufragerie, la lumina catorva lumanari si incepea sa stea. Nu sa faca ceva, sa stea, pur si simplu unul in prezenta altuia. In timpul petrecut impreuna era cineva care ceda primul si pornea o conversatie aleatorie despre orice. Cu cat era pana de curent mai mare cu atat era conversatia mai serioasa. In ziua de astazi nu exista momente de tipul acesta, cand simti ca trebuie sa vorbesti, sa comunici cu persoana apropiata de tine. Chiar daca exista o pana de curent avem alte cateva zeci de obiecte: telefon, televizor, laptop, pc, etc., care sa ne tina companie. Contextul a fost schimbat de tehnologie si societate, insa mesajul, forma este aceeasi: se doreste o relationare si o comunicare intre persoane!
Forma noastra interioara se schimba odata cu fiecare cunostinta inmagazinata, cu fiecare persoana cunoscuta, cu fiecare eveniment din viata noastra. Aceasta nu pleaca nicaieri, nu este inlocuita de alta ci doar este imbogatita cu fiecare zi ce trece. Ce pastram in interior este exact ca un curcubeu: toate culorile sunt prezente, insa noi trebuie sa ne hotaram care ne place cel mai mult. Aceasta nu trebuie schimbata in rau si nu trebuie sa fie influentata de rautatea cu care intram in contact. Ea trebuie sa isi pastreze unicitatea si inocenta.
Formele sunt mereu inselatoare: putem fi mincinosi, ingamfati, curajosi, etc. doar pentru a pastra o fatada. Multi suntem speriati, ascunsi in spatelor mastilor, gata de a imbraca alta haina adecvata “reprezentatiei” actuale, fara remuscari sau regrete. Predispozitia generala este de a prelua forma unei persoane si nu de a face introspectii pentru a afla forma singulara, unica. Astfel, totul este mai usor, intr-o era a tehnologiei, ne este greu sa ne mai gandim si la noi…timpul nu ne mai permite asta. Avem timp sa facem toate lucrurile ce ne distreaza dar nu avem timp, real, pentru noi. Lipsa cunoasterii de sine ne duce pe drumuri ce ne fac numai probleme, pentru ca nu ni le dorim. Le vedem la altii si credem ca ne dorim si noi, forme fara griji si sentimente, iar cand ajungem acolo suntem nefericiti. Ca si analogie putem sa ne gandim la potul cel mare de la loto: multi care il castiga isi dau seama ca nu e partea materiala care ii face fericiti ci cea sentimentala. Se scufunda in bunuri, pentru ca atunci sunt singuri si le e frica de ce vad in interior. In scurt timp insa isi dau seama ca nu se pot bucura la infinit de lucruri si incep sa cultive partea sentimentala a formelor interioare. Multi nu isi dau seama ca nu joaca la loto pentru potul cel mare ci doar pentru visul continuu de a iesi din banal, de a evada din contidian, de a fi “liberi” de societate.
Trebuie sa luam cea mai buna explicatie a cuvantul forma: a instrui si sa ne instruim in cele multe ale lumii. Forma este singurul lucru care ne diferentiaza de restul persoanelor ce merg langa noi pe strada si de aceea trebuie sa avem o forma interioara pura, onesta si buna. Scopul nostru in viata este continua adaptare si imbogatire a formei interioare.Asta este cel mai de pret lucru, mai presus de orice bun material, noi trebuie sa fim formele proprii. Sa avem o puritate individuala…
Si de ce va spun toate astea?
Ca sa fiti constienti ca si informarea multa duce la alterare: nu mai stii ce e real si ce nu, nu mai cunosti ceva mai mult decat ce citesti si mai important, nu mai stii de tine. Formele staruiesc in societatea noastra si nimeni nu ar trebui sa duca mai multe forme decat ii este necesar intr-o viata. Toata viata este un mare schimb de forme, unele ne ajuta, altele ne pun bete in roate, insa ceea ce trebuie sa retinem este ca nu trebuie sa fim meschini. Nu trebuie sa lasam formele externe sa ne invadeze puritatea formelor interioare. Pentru ca atunci pierdem elementul unic, personal…..sufletul.
“Nimic nu e mai frumos in viata decat sa dai si sa primesti, ca un izvor. Dar nu uitati ca echilibrul vietii noastre se creeaza dand totul si neprimind decat ceva.”
Constantin Noica
