Cate nopti nu ai stat treaz incercand sa prinzi primele raze de soare ale diminetii, sa savurezi din “mierea” inceputului de zi? Si de cate ori nu ai esuat? Rasaritul care il asteapta toata lumea. Rosul din privirea orizontului este, pentru multi, nu doar un moment in zi ci o eliberare, o fericire, un aer expirat care poarta cu el toate grijile din viata. In acele clipe se zice ca lumea reala se imbina cu taramul ireal. Deaceea, nu multi il vad: pentru ca nu e deajuns sa vrei sa il vezi, trebuie sa fii si pregatit sa il vezi!
Multa lume nu stie de ce asteapta primele raze ale soarelui, multi fac asta la indemnul altora sau poate fara a pune prea multe intrebari insa pentru altii, asta e singura eliberare a zilei, dupa care totul reincepe. Pentru acei oameni, cand vad rasaritul si respira aerul proaspat al diminetii, inima lor e mai usoara cu doua kilograme de griji. Unii asteapta sa vada rosul de culoarea sangelui diluat pentru a putea continua, pentru ei clipele sunt lungi ca anii si nu simt lacrimile ce le curg pe obraz. Sunt momente de liniste care nu se pot explica prin cuvinte, limbajul nostru nu e asa evoluat, ci se cer pur si simplu primite in suflet, iubite, pretuite, purtate toata viata in inima. Aici, la intalnirea unei zile cu alta, nimeni nu iti cere socoteala pentru nimic, nimeni nu iti da sfaturi, nimeni nu te intreaba nimic, pentru ca toata lumea simte tacerea apasatoare si necesara. Bila de foc vegheaza asupra tuturor si tacerea este modul ei de a atinge pana si cele mai sensibile coarde ale sufletului facandu-le sa vibreze. Iar dupa aceasta initiere in taina viselor zilei ce va urma, el incepe sa incalzeasca nisipul de sub talpile tale, apa din mare si aerul pe care il respiri, facand astfel ziua posibila pentru organismul tau. In clipele cand totul devine insuportabil de luminat si iti feresti privirea, te simti pregatit….pregatit pentru orice!
Dupa ce ai primit botezul flacarilor rosii ce mai poti spune? Nu e destul de mare onoarea de primi fara sa te simti constrans sa returnezi favorul? Pentru ca Soarele nu cere niciodata sa faci ceva in schimbul rasaritului sau mangaierii lui sufletesti ci doar sa te bucuri, pentru ca vezi si pentru ca existi!
“Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înșine, călătorie ce o facem în singurătate.”
Mircea Eliade
