Sărbătorim prea mult. Prea multe zile de sărbătoare pentru prea puțină muncă. Ne place să sărbătorim orice nimic dar fugim de muncă ca de dracu. Nu știm cum să facem să ne sărbătorim cu grătar și băutură multă. Și când ne întoarcem la muncă ne blestemăm zilele până la următorul concediu.
Nu știm nici noi ce sărbătorim: că e sf. Ana, că e Sf. Petru, că e orice mizilic care ne justifica beția și mâncarea. Sub falsa religie pe care o practicăm de fațadă ne ascundem nemulțumirile de orice natură: că țara e de căcat, că e mizerie, că nu suntem civilizați, că plătim prea mult la stat, că ne fură parlamentarii, etc.
Dar nu am recunoaște niciodată adevărată problemă: că noi suntem oameni de căcat!
Nu e vina altcuiva că suntem în situația asta, e doar vina noastră. Degeaba arătăm cu degetul în stânga și în dreapta pentru că noi am permis să se ducă de râpă toată țara. Din cauza noastră Dragnea ne conducea, Viorica vrea președinție și restul gloatei de incompetenti își da aere de mari parlamentari.
Pentru că noi le-am permis să facă asta!
Noi nu ne-am dus la vot, noi am fost apolitici, noi am fost absenți la orice decizie care impacta țara că doar trebuia să facem cârnați, să facem țuica, să facem vin, să culegem din grădini, să stăm la birt, să muncim, să facem orice mai puțin ce trebuia să facem: să fim implicați.
Era o vorba de la țară:
Prost nu e ăla care cere, ci ăla care dă!
Și noi ne-am dat țara pe găleți cu făină ieftină, spărtura de orez, vin la 5 lei, capuri de mop, ulei rânced și zahăr dublu rafinat.
Problema e că toate țările care ne văd la știri știu cine sunt vinovații și probabil se amuză copios când ne văd arătând cu degetul către statul paralel.
Vrem condiții ca în Occident dar vrem să fim combinatori în continuare. Lucru care nu e posibil. Vrem să schimbăm totul în țară: străzi, apartamente, rețea de curent, metrou, etc. dar vrem pe banii Uniunii Europene.
Și cel mai important, vrem să ne schimbăm guvernanții dar sperăm să facem asta prin proteste drăguțe și funny, fără asumare, cu telefoanele aprinse, cu rime nărăvașe, în spatele cărora stau aceeași corporatiști fricoși cărora le dârdâie chiloții.
Pentru că suntem prea slabi că să emitem pretenții!
Nu mai avem spiritul lui 89 și până ce nu vom conștientiza, recunoaște și asuma asta nu va mai veni nici o revoluție.
Nu se va schimba nimic până ce nu se schimbă totul.
Erno Paasilinna
