Ziua…momentul cand totul se intampla pentru toti simultan!
Oamenii au un loc unde sa se duca sa munceasca, stiu cand trebuie sa se trezeasca, stiu cand trebuie sa manance, cand sa se spele pe dinti, cand sa fumeze, cand sa manance iar, cand sa bea apa, cand sa munceasca, cand sa fie nervosi, cand sa fie draguti, cand sa salute, cand sa zambeasca, cand sa fie seriosi, cand sa vorbeasca, cand sa taca, cand sa ajunga, cat sa stea, cu cine sa stea si mai important decat toate: cand sa plece!
Toti asteapta acel moment al plecarii de la munca si nu ii condamn deoarece atunci incepe ziua lor. Asa suntem noi: functionam bine doar dupa munca. Sunt putini cei care spun sau le place real ce fac iar acestia nu au locuri de munca. Perceptia asupra muncii este total diferita cand faci ceea ce iti place, nu simti cand trec ceasurile, minutele sau chiar zilele pentru ca nu trebuie sa pleci, nu iti doresti sa pleci, nu vrei sa pleci!
Pragul acesta psihologic e foarte usor obtinut: plictiseala e rezultatul muncii adica a faptului ca trebuie sa facem ceva pentru o perioada determinata de timp. schimband insa foaia, facand ce ne place nu ne raportam la o anumita perioada de timp pentru ca nu avem de ce. Cel mai mare chin este munca pentru ca nu facem ceea ce ne place, facem asta doar in timpul liber dupa munca. Are totusi o intorsatura: de cele mai multe ori nu mai poti face ce vrei dupa munca pentru ca esti obosit, ca ai multe griji, ca ai deja alte preocupari inoculate de alte persoane sau factori pe parcusul intregii zile si aici intervine rutina zilnica. Te joaca la punctul cel mai slab: vointa!
Vointa este si ea scazuta odata cu revenirea serii din varii motive si preferi sa te bombardezi cu televizor, laptop, telefon crezand ca astfel nu iti ocupi mult timp si poti dormi linistit…..cand defapt efectul e invers.
Dar ce poti face intr-o societate care te obliga sa traiesti asa?
Asta e scuza zilnica.
E greu sa faci ceva, asta e adevarul. E greu sa zambesti in metrou, chiar daca e aglomerat si ii urasti pe toti ca iti invadeaz spatiul tau. E greu sa zici : “pardon”, “multumesc”,”cu placere”, e mai usor sa prescurtezi din lipsa de timp. E greu sa lasi locul in metrou unei doamne sau domnisoare pentru ca si tu esti obosit, doar ai muncit toata ziua. E greu sa privesti cerul dimineata cand iesi din casa, pentru ca ai de verificat notificarile de pe telefon. E greu sa tragi aer adanc in piept pentru ca respiri repede in timp ce te grabesti spre munca. E greu sa da-i un leu cersetorului ,care a crescut cu tine in bloc si pentru ca nu a avut noroc sau o familie care sa il iubeasca a ajuns pe strazi, pentru ca toti sunt niste hoti. E greu sa fii intelegator si bun in fiecare zi pentru ca viata e grea tot timpul.
Daca ar fi mai usoara?
Ar schimba cumva cele enumerate mai sus? Am fi pesoane mai bune diametral opuse celor de astazi ?
Pun pariu ca am face numai bine si am fi cele mai frumoase fiinte de pe Pamant!
Dar viata nu e usoara, daca ar fi usoara nu ne-am mai da seama de diferenta dintre frumos si urat, dintre zi si noapte, dintre bine si rau, ar fi doar o euforie continuua acompaniata de bunatatea noastra in ritm de fanfara militara.
Totusi….eu zic ca ziua, locul in care se intampla toate minunile reale, poate fi mai buna. Putem sa nu ne mai gandim doar la noi intr-o societate care ne impune asta, putem sa dam un leu ca doar asa a fost construit Ateneul, putem sa ajutam o doamna in metrou pentru ca e mama cuiva, putem sa zambim pentru ca multi nu au decat zambetele necunoscutilor, putem sa vorbim frumos pentru ca altii nu au decat respectul necunoscutior, putem sa facem totul !
Pentru ca “nimicul” nostru “salut” sau “multumesc” poate schimba ziua si viata altuia.
Ziua nu e numai forfoteala pe care o vedem in fiecare dimineata, animale care se calca in picioare pentru a nu intarzia la abatorul viselor lor. Miile de furnici care nu muncesc pentru vise ci pentru hartii frumos colorate. Monstrul toxic care ne mananca sanatatea si il numim ironic: oras. Toate problemele noastre si frustrarile zilnice adunate cu munca si timp cheltuit.
Poate fi portita noastra catre necunoscut, taramul nostru zilnic in care noi suntem Robinson Crusoe al visurilor noastre! Poate fi tot ce ne dorim, conditia este : sa ne dorim ceva….pentru ca Ziua inseamna trecut,prezent si viitor.
Sunt trei dimensiuni componente ale conştiinţei umane, care ne deosebesc de animale. Ne naştem şi asfinţim odată cu ele, nu numai bătrânii se gândesc la trecut, nu numai tinerii la viitor şi nimeni nu poate trăi ca un cal jugănit, numai în prezent, viaţa noastra ar fi ca şi a lui, mâncare, ham, apă, somn, apoi iar mâncare, ham, apă şi din când în când bici, dacă l-ar vizita, trăgând căruţa şi auzind nechezatul unei iepe – cine ştie ce reverie de pe vremea când era armăsar.
Marin Preda
